Cu vremea asta, nu pot decat sa ma gandesc la poetul meu preferat, Bacovia... Imi reda o stare de liniste, dar in acelasi timp, de o melancolie acuta...
Cica fetele sale se uitau la ploaie si incepeau sa rada... Nu mi se pare o nebunie! Din contra, consider ca aveau o imaginatie foarte bogata si interpretau in toate felurile sunetul ploii sau forma stropilor pe pamant. Uneori si eu stau si admir ploaia (bine, nu incep sa si rad :D ).... imi place toamna, vreau sa alerg prin ploaie cu ea, razand, tinand-o strans de mana ca si cum ar fi ultima data cand o ating, stiind ca nu e doar o himera, ca in vise... Si.... Imi place ceata! Imi da o senzatie de necunoscut, de mister, de obscur... vreau sa o explorez cu ea...
Piano
Si iar toate-s triste.
Si azi ca si ieri --
Potop de dureri.
Si visul apune
În negrul destin...
Si vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Si nici mângâieri...
Si iar toate-s triste,
Si azi ca si ieri...
"Piano" e una din poeziile mele preferate scrise de Bacovia... Si, e pentru ea...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu